Sulina // Sulina // Sulina // Sulina // Sulina // Sulina // Sulina // Sulina // Sulina // Sulina //

SULINA

LA PAS PRIN SULINA

Străjuită de patru faruri, Sulina, atestată documentar încă din secolul X, își spune povestea în cel mai estic punct al țării, legănată de apele Dunǎrii ce-şi croiesc drum spre mare.

Întâlnirea între arhaic și modern, clădirile istorice, cimitirul cosmopolit, plajele sălbatice, caii liberi, biodiversitatea Deltei, labirintul de canale, fac din Sulina o destinație unică.

Palatul Comisiei Europene a Dunării, sediul Comisiei Europene a Dunării din 1868 până în 1921, martor al perioadei de maximă înflorire de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, te întâmpină pe faleză, cum cobori de pe catamaran.

În spatele lui, Farul Vechi, construit între anii 1869-1870 de C.E.D, transformat în muzeu din 2003, și-a redeschis porțile pentru a cuprinde dintr-o singură privire orașul ce se îngână cu fluviul la fiecare pas.

Expoziția Sulina Veche, expoziție privată, amenajată de Gheorghe Comârzan ca o moară de vânt, din obiectele colecționate de-a lungul timpului – fotografii, documente, hărți – cuprinde poveștile Sulinei de altă dată și poate fi vizitată pe strada CA Rosetti nr 5.

Pe faleză, printre restaurantele care ademenesc prin gastronomia deltaică, se află Atelierul lui Liviu Simioncencu, fotograf localnic, care surprinde orașul prin obiectiv încă de la 16 ani: „Oamenii se mișcă odată cu timpul, doar Dunărea, cerul și marea rămân acolo, statornice, de neclintit. Adună ridurile oamenilor în fiori ai apei și lasă pescărușii să-și zboare visele peste toată lumea.”

Plimările la gura de vărsare, la 9 km de oraș, unde poate fi văzută epava navei Turgut, cele către Insula Păsărilor, cuibar generos pentru zeci de mii de păsări sau în golful Musura, animat de lebede, pelicani, chire, corcodei, lăcari, vânturei, promit experiențe de neuitat.

Drumul spre plajele pustii, renumite cele mai fine nisipuri, trece de lângă cimitirul cosmopolit, care păstrează vestigiile unei lumi demult dispărute, populate cu pirați, pescari, marinari, căpitani de nave și locuitori care vorbeau toate limbile Pământului: români, greci, ucraineni, armeni, ruși, polonezi, francezi, englezi, danezi, olandezi, austrieci, germani, italieni, maltezi, croați, sîrbi, cehi, unguri.

„Aici e o viață de colonii. Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile, care se perindează pe aci ca să pescuiască în apele tulburi ale Dunărei. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile.”, așa descria Jean Bart Sulina, la început de secol XX, în romanul Europolis.

Acolo unde pelicanii, pescăreii, egretele, stârcii, chirighițele, fluierarii și pescărușii își întind aripele, acolo unde stuful, papura, nuferii și săciile pletoase se lasă mângâiate de vânt, „acolo unde bătrânul Danubiu își pierde și apa și numele în Mare” (J. Bart), te așteptăm la Festivalul Dunării #cuapelecurate.

Dunărea ne privește pe toți, cu drag din Sulina!

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>